Am fotografiat nunți, botezuri, logodne și Veneția în carnaval. Din 2013, fotografia face parte din mine. Credeam că știu cum arată o zi bună de fotografiat.
Pe 16 octombrie am aflat că cele mai frumoase fotografii ale zilei nu le-am făcut eu. Le-a făcut Yannis, fiul meu. Iar în ele e Elena, soția mea. Deci da, articolul ăsta e despre cei doi oameni de care sunt cel mai mândru. Vă avertizez de pe acum: tatăl din mine o să vorbească mult.
Elena, un coș cu fructe și o sală plină de copii
De Ziua Mondială a Alimentației, Elena, Lady Chef și manager în Pyma Hospitality Group, a fost invitata grădinițelor partenere Gustar, printre ele Maniera Montessori – Grădiniță și Școală Primară. N-a ținut un discurs despre vitamine. A pus pe masă un coș cu morcovi, ardei, mere, portocale și struguri și i-a lăsat pe copii să le atingă, să le miroasă și să le guste. Apoi i-a pus să-și compună singuri farfuria din stickere cu alimente.
Școlarii veniseră cu întrebări scrise cu o zi înainte, în clasă, în patru grupe: „De ce nuca are formă de creier?” sau „Ce facem dacă ne-am pus prea mult în farfurie?” Unele ar pune în dificultate și un adult. Elena a avut răspuns la toate, iar la final a primit îmbrățișări.
Toată povestea lecției o găsiți pe blogul Gustar: De Ziua Mondială a Alimentației, Chef Elena Pădurariu a vorbit copiilor despre farfuria sănătoasă.
Yannis, în spatele aparatului
Fotografiile sunt ale lui Yannis. Și aici tatăl din mine se ceartă cu fotograful din mine, pentru că amândoi vor să spună același lucru: sunt foarte, foarte mândru.
Uitați-vă la mâinile Elenei în coșul cu fructe. La foaia cu întrebări pe care un băiețel o ține ca pe ceva prețios. La farfuria goală pe care o fetiță o umple cu un broccoli de hârtie. Cadrele astea nu se fac din grabă. Se fac cu răbdare și cu ochii pe oameni, nu pe aparat. Exact ce încerc și eu să fac de ani de zile.
Aici public doar fotografiile în care copiii nu pot fi recunoscuți. E regula noastră pentru copii, nu o limită a lui Yannis.
Totul a început la 12 ani, la Festivalul Iei
Yannis avea 12 ani când a venit prima dată cu mine să fotografiem Festivalul Iei de la Palas. I-am pus în mână un Canon 60D cu un zoom Tamron și am plecat amândoi printre oameni.
De acolo nu ne-am mai oprit. Au urmat zile întregi pe străzile Iașului, cu aparatele la gât. Au urmat drumurile la Veneția, orașul meu de suflet, pe care l-am fotografiat amândoi, fiecare în felul lui. Au urmat zilele de studio, în care am învățat împreună „treaba cu portretele”, și nunțile, unde Yannis a devenit parte din echipa mea, alături de Mihai Bârsan.
Și apoi a venit seara din Cupola Palatului Braunstein, când am vernisat două expoziții una lângă alta: „Magia Venețiană”, semnată de mine, și „La pas prin Veneția”, semnată de Yannis. Tată și fiu, același oraș, două priviri. Tot Yannis a făcut și fotoreportajul de la primul vernisaj al absolvenților cursului meu de fotografie.
Peste o lună, Yannis împlinește 19 ani. De la Festivalul Iei până la lecția Elenei de la grădiniță, am văzut cum pasiunea pe care am încercat să i-o dau mai departe a devenit a lui.
Ce iau cu mine din ziua asta
O soție care știe să vorbească despre mâncare pe limba copiilor. Un fiu care știe să vadă. Și bucuria că ceea ce am iubit eu ani de zile prin vizor merge mai departe, în mâini bune.
Voi ce pasiune ați dat mai departe copiilor voștri? Sau ce pasiune ați primit de la părinți?
Fotografii: Yannis Pădurariu
